Picătura de timp

Conchita Wurst este numele de scenă al unuia dintre nenumărații nefericiți rătăcitori printre meandrele nonvalorilor morale și spirituale care bântuie astăzi lumea contemporană sub stindardul mult-trâmbițatei nevoi de toleranță zbierate într-un mod atât de dezgustător la fiecare colț de stradă al mass-mediei din "lumea civilizată". O toleranță pe care eu am acceptat întotdeauna să o manifest, însă prin ignoranță atunci când avea ca obiect lucruri care constituie nonvalori sau antivalori în raport cu principiile mele. Acest nume, împreună cu imaginea care îi este asociată, au devenit în luna mai a anului 2014, extrem de cunoscute datorită unei mascarade în care s-a transformat un concurs muzical de televiziune foarte prestigios la nivel european: Eurovision.

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Unul destul de complex, dar cred că, totuşi, merită. Mai intâi, sper ca măcar unii dintre voi să fi prins măcar un pic din perioada anterioară revoluţiei din 1989, pentru că, altfel, va fi destul de dificil de imaginat... Vă mai amintiţi de acele vremuri în care aveam atât de puţine libertăţi? În care nu aveam voie să spunem ceea ce vrem, în care totul era cenzurat şi nimic nu ajungea la noi decât în forma dorită de Partid? Deformau totul, inclusiv realitatea înconjurătoare. Ne povesteau de bunăstarea poporului care era mort de foame şi îngheţat de frig. Făceau totul ca să ne convingă de altceva decât ceea ce era în realitate. Încercau să ne convingă de ceea ce vroiau ei să credem. Ceea ce mi se pare mai grav, este că încercau să deformeze inclusiv istoria. Încercau să-şi construiască propria lor istorie, pe care ne obligau să o credem. Ne-o îndesau pe gât, la şcoală, la televizor, în ziare... pretutindeni. Nu auzeam decât că socialismul/comu

Tragedia petrecuta ieri la sediul ziarului Charlie Hebdo , în care 12 persoane au murit şi 11 au fost rănite ca urmare a unui atac terorist, a radicalizat, oarecum, opiniile anumitor segmente ale publicului consumator de ştiri, prin apariţia şi a unor voci care, cel puţin aparent, afirmau că există o justificare a actului criminal, prin prisma unor materiale ale acestei publicaţii care erau de natură să lezeze sentimentele religioase ale musulmanilor. Intenţia mea însă, nu este nicidecum aceea de a pune, prin această postare, în balanţă materialele publicate de Charlie Hebdo , pe de-o parte, şi crima de ieri, pe de altă parte, pentru că asemenea fapte nici nu pot fi comparate. Este indiscutabil faptul că oroarea petrecută ieri, îngrozitoare sub toate aspectele ei, este o crimă abominabilă care nu poate fi justificată prin niciun fel de scuză, de nicio natură. Nu vreau să vorbesc despre scuze, pentru că ele nu există. Vreau să vorbesc doar despre natura cauzelor care au generat-o, c