Picătura de timp

Unul dintre argumentele pe care eu unul le-am auzit adesea invocate ca motiv al punerii la îndoială a existenței lui Dumnezeu și, mai ales, a adevărului biblic, îl constituie absența cvasitotală a minunilor săvârșite de Dumnezeu în zilele noastre. De ce singurul loc în care sunt pomenite aceste minuni este Biblia, de ce pe parcursul unei perioade de timp extrem de lungi, acoperite de Vechiul și Noul Testament, Dumnezeu săvârșea minuni la tot pasul iar astăzi, în mod diferit față de o întreagă practică obișnuită reliefată de Biblie, nu se mai întâmplă acest lucru? Paradoxul pe care îl percep eu este următorul: astăzi, când volumul informațiilor deținute de omenire și accesabile aproape de către oricare dintre noi, este imens și ne permite să cunoaștem realități care depășesc sfera vizualului nostru, întinzându-se de la nivelul atomului și până la marginile Universului cognoscibil, când întreaga creație materială a lui Dumnezeu se află la îndemâna capacității noastre de cunoaște

" Iar rădăcinile tuturor patimilor acestora şi, cum ar zice cineva, cele dintâi pricini ale lor sunt: iubirea de plăcere , iubirea de slavă şi iubirea de argint , din care se naşte tot răul. Dar nu săvârşeşte omul nici un păcat, dacă nu-l biruie şi nu-l iau în stăpânire mai întâi aceşti uriaşi puternici, cum zice preaînţeleptul între asceţi Marcu, adică uitarea , nepăsarea şi neştiinţa . Iar pe acestea le nasc plăcerea , odihna , iubirea slavei de la oameni şi împrăştierea .  Dar pricina cea dintâi a tuturor acestora şi, aşa zicând, maica cea mai rea a lor este, cum am zis, iubirea de sine  sau iubirea neraţională de trup şi alipirea pătimaşă de el . Iar împrăştierea şi moleşirea minţii , împreună cu alunecarea la glume şi la vorbe de ruşine , pricinuiesc multe rele şi căderi, ca şi îndrăzneala şi râsul . " (s.m.) Sfântul Ioan Damaschin (675-749) - Filocalia, volumul IV