Picătura de timp

În cursul acestei săptămâni, în Bucureşti un copil a fost ucis de către o haită de câini fără stăpân. O ştire seacă, crudă şi care, normal, a răscolit întreaga opinie publică. Revolta oamenilor generată de acest eveniment s-a materializat prin aducerea în prim plan a unei soluţii extreme: eutanasierea câinilor vagabonzi. Nu mă voi referi acum la necesitatea sau/și moralitatea unei asemenea soluții, fiind dificil de pus în balanță un aspect fundamental: viața. Viața oamenilor vs. viața câinilor. O asemenea perspectivă de punere a problemei evident că reduce totul la o singură variantă care presupune curmarea unor vieți. Protejăm oamenii curmând viețile câinilor sau protejăm câinii, expunând oamenii pericolului de a-și pierde chiar viața atunci când cad pradă câinilor? Este clar că e o abordare simplistă, dar atractivă din punct de vedere jurnalistic prin dramatismul extrem al soluțiilor pe care le presupune.