Cerşetor de loc de muncă
Azi am trăit o experienţă care şi-a pus o puternică amprentă emoţională asupra mea şi simt nevoia să o relatez aici pentru că mă simt oarecum vinovat de lipsa mea de reacţie din acel moment. Nu că aş fi putut face ceva concret în acel context, dar poate ar fi trebuit să manifest o atitudine marcată de diligenţă, în sensul de a lăsa o uşă deschisă, o şansă pentru exploatarea unei oportunităţi, indiferent de natura sau momentul ei. Ca în fiecare dimineaţă, mi-am dus fetiţa la grădiniţă, în drumul meu către serviciu. Cum şi grădiniţa, şi serviciu, sunt destul de aproape de casă, am mers pe jos pentru că mi-am propus să folosesc din ce în ce mai rar maşina, adică doar atunci când este strict necesar, atât din motive de combatere activă a sedentarismului, cât şi dintr-o nevoie de a mai restrânge cheltuielile inutile. După ce am lăsat-o pe fată în grija doamnei educatoare, am ieşit pe poartă, grăbindu-mă către serviciu.