Minimalismul ca stil de viață - Partea I

    Într-o eră în care consumerismul pare să ne guverneze întreaga realitate, fiind invadaţi de campanii agresive de publicitate la orice pas, bagându-ni-se pe gât produse departe de a ne fi indispensabile şi fiindu-ne inventate nevoi pe care nu le-am avut niciodată, a vorbi despre minimalism, despre simplitate şi despre raportare la nevoile primare, vitale ale omului, pare un demers cel puţin anacronic. 

    Şi totuşi, vreau să vă lansez această provocare. Vreau să vă propun să ne gândim, împreună, la ceea ce ne este cu adevărat necesar din tot cea ce avem şi ceea ce facem, despre balastul care ne ocupă artificial timpul şi spaţiul înconjurător şi despre cum putem să trăim simplu, debarasaţi de toate inutilităţile care ne secătuiesc de resursele mentale, sufleteşti şi materiale pe care le avem. Şi vă propun să discutăm, aşadar, despre toate planurile existenţei noastre: 

    - despre nevoile noastre materiale reale;

    - despre alimentaţie şi obiceiuri care nu ne fac bine;

    - despre nevoile de socializare şi comunicare mai mult sau mai puţin globale;

    - despre confortul vieţii cotidiene;

    - despre mobilitate şi formele prin care alegem să ne deplasăm;

    - despre preocupările noastre cotidiene şi câtă satisfacţie ne oferă ele;

    - despre odihnă,timp liber şi relaxare;

    - despre oricare alt aspect îl mai identificaţi voi şi îl propuneţi spre a-l discuta.

    O vom lua în ordine - în această ordine - şi le vom analiza pe fiecare în parte: realitate vs. nevoi reale. Le vom compara şi vom căuta, împreună, soluţii, pentru a ne simplifica viaţa cât mai mult posibil, fără a ne afecta în mod negativ gradul de satisfacţie şi şansa de a fi fericiţi.

    De la bun început vreau să ştiţi că nu mă erijez în vreun erudit într-ale minimalismului, care să vină aici şi să predea lecţii despre modele sociale specifice acestui curent. Nu! Sunt ceea ce sunteţi şi voi: sclavul nevoilor artificiale, al haosului urban, îngropat în propriile mele inutilităţi de oricefel, care mă sufocă zilnic şi în care mă ancorez tot mai mult cu fiecare zi şi an care trece în viaţa mea. Dar care s-a decis să spună: stop! Nu mai suport! Nu mai pot să respir, nu mai pot să mă mişc, simt că nu mai am timp, nu mai am energie, sunt veşnic stresat şi obosit, încorestat şi încătuşat. Şi vreau să schimb această situaţie, această realitate patologică. 

    Demersul meu este, mai degrabă, unul egoist. Vreau ca, avându-vă pe voi ca pretext, avându-vă ca parteneri de dialog şi dezbatere (fie ea şi virtuală, reală sau doar imaginată, în funcţie de cât de mult vă veţi implica în acest demers), să găsesc eu însumi soluţii pentru a implementa în viaţa mea ceea ce aş denumi un sil de viaţă minimalist, un stil de viaţă care nu este definit nicăieri pentru că minimalismul nu există decât ca stil în artă.

    Primul pas

    Optiunea pentru minimalism ca stil de viață, trebuie să fie rezultatul unui proces de decelare cu privire la aspectele cu adevărat importante din propria viață. Care sunt lucrurile esențiale din propria existență, ce este cu adevărat important pentru tine, pentru obținerea unei stări de bine sau de fericire? Știu, acestea sunt întrebări fundamentale și nu ne este întotdeauna la îndemână să găsim răspunsuri imediat. Ba chiar, de multe ori, în fața unor asemenea întrebări simțim cum mintea ni se blochează și ne este foarte dificil să ne dăm seama cum ar trebui să răspundem sau chiar cum anume ar trebui să găsim răspunsurile la ele.  

    Dar hai, până atunci, să începem cu un demers mult mai concret ca să descoperim ce este cu adevărat benefic pentru noi. Să începem cu un proces de autoobservare. Să parcurgem, pas cu pas, toate evenimentele care ni s-au succedat în timpul unei zile, de când a sunat ceasul de dimineață și până am pus geană pe geană la finalul zilei, și să vedem ce reacție ne-a provocat fiecare dintre aceste evenimente. Ce ne-a bucurat și ce ne-a întristat, ce ne-a relaxat și ce anume ne-a stresat, ce ne-a făcut să zâmbim sau chiar să râdem și ce anume ne-a enervat, ce ne-a frustrat și ce ne-a dat un sentiment de satisfacție, ce ne-a fost util şi ce anume nu ne-a fost util în acea zi. Nu judeca, nu trage concluzii, doar trece în revistă şi evaluează: fapte/întâmplări şi senzaţii. Atât. Doar conştientizează-le şi lasă-le să treacă. 

    E nevoie de multă onestitate pentru a face o încadrare corectă a impactului asupra ta a fiecărui lucru care ţi s-a întâmplat. Dar este un exerciţiu pe cât de util, pe atât de important. Vei vedea că asupra multor aspecte, lucruri şi întâmplări îţi vei schimba percepţia. Lucruri care credeai că au impactat pozitiv asupra ta, de fapt au avut repercursiuni negative şi invers. 

    E doar un exerciţiu. Repetă-l cât mai des, chiar zilnic dacă îţi este cu putinţă. În timp, vei constata că îţi vei dori ca unele lucruri pe care le faci în mod repetitiv, să le schimbi pentru că impactul lor negativ asupra ta îţi displace și, pe măsură ce îl conștientizezi, vrei să scapi de ele. Acesta ar fi un prim și foarte important pas pe calea către simplificarea propriei tale existențe. Să te debarasezi de primele lucruri pe care le conștientizezi că au un impact negativ asupra existenței tale cotidiene.

    Data viitoare vom vorbi despre primul aspect pe care vi l-am propus: nevoile noastre materiale reale.