De ce am decis să devin vegan?

Voi fi sincer! Cand am decis să urmez un anumit stil de viață habar nu aveam ce înseamnă vegan și veganism. Ulterior am aflat de existența acestor termeni și mi-a mai luat ceva timp până să înțeleg ce înseamnă. Apoi am aflat că există un puternic curent care este "la modă", că este "trendy" să fii vegan. Pentru mulți, este ultima fiță, este un moft. Așa cum unii încearcă să pară hipsteri iar alții au pretenții de vamaioți doar pentru că au mirosit și ei nisipul plajei din Vamă, îmbătându-se criță la primul concert folk la care au asistat vreodată și din care oricum nu-și mai aduc aminte nimic, tot astfel alții au devenit, brusc, prietenii împătimiți ai animalelor de pretutindeni, chiar cu ușoare accente de isterie pe alocuri, afișându-se ostentativ la raioanele cu produse vegetariene din marile supermarketuri și având grijă să-și afirme, cât mai sonor, apartenența la acest curent ori de câte ori audiența este suficient de numeroasă astfel încât să se întoarcă un număr cât mai mare de priviri către ei.

Mie personal, perspectiva adoptării unui regim alimentar fără produse de origine animală mi-a deschis-o lectura cărților călugărului Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei și interviurile date de acesta cu mult înainte să moară, după ce - începând să studiez primele elemente de dogmatică creștină - am aflat de existența isihasmului al cărui conținut ideologic m-a fascinat.

Iubesc animalele dar nu mă pot declara un prieten fanatic al acestora și cu atât mai puțin nu am vreo pasiune în virtutea căreia să le consider egalele mele. Mă revoltă modul în care acestea sunt exploatate la scară industrială și cruzimea la care sunt supuse pentru a alimenta nevoia de consum în exces al unei societăți consumeriste, însă nu pot să condamn o întreagă omenire care, de-a lungul unei istorii milenare, a exploatat animalele fie pentru a-și procura hrana sau îmbrăcămintea, fie pentru a-și satisface anumite nevoi tehnologice ori în alte scopuri. Nu mi se pare nimic inuman la tunderea unei oi pentru a-i folosi lâna sau la utilizarea blanei ori pieii unui animal care a fost oricum sacrificat pentru hrană. Nu mi se pare justificat să lăsăm orașele invadate de câini vagabonzi care atacă oamenii pe stradă și fac mizerie, în numele unei iubiri isterice față de aceste patrupede divinizate de niște specii de indivizi care, de altfel, cumpără de la supermarketuri carnea altor animale sacrificate de către om, pentru a se hrăni pe sine și pe acești câini, animale față de care nu mai au câtuși de puțin aceleași scrupule. 

Am hotărât să devin vegan în virtutea unei nevoi mai întâi spirituale iar mai apoi biologice de a viețui și a mă hrăni altfel. Veganismul alimentar coincide cu postul creștin-ortodox din punct de vedere al rigorilor legate de alimentație. Iar efectele benefice ale acestui post le-am experimentat în fiecare an, la început în mod autoimpus, apoi tot mai mult dintr-o dorință și nevoie interioară tot mai acută. Din punct de vedere biologic, am avut ocazia să experimentez impactul asupra stării mele fizice a trecerii la alimentația de post cât și al renunțării la această alimentație atunci când se termina postul. Diferențele sunt substanțiale la nivelul unei percepții elementare și nu a existat un argument mai puternic în virtutea căruia să-mi dau seama de beneficiile regimului vegetarian.

Veganismul, așa cum îl percep eu, nu înseamnă doar a renunța la alimentele de origine animală, ci a adopta un stil de alimentație cât mai sănătoasă. Degeaba renunț la produse alimentare pe bază de carne, dacă aleg să mă hrănesc cu produse vegetale superprocesate și conservate prin aceleași mijloace prea puțin sănătoase ca și cele nevegetale. Veganismul înseamnă, pentru mine, în primul rând grijă față de propria mea persoană și sănătate. Dar mai înseamnă și o viețuire în armonie cu ceea ce este în jurul nostru, cu mediul în care trăim și de a cărui integritate și bună funcționare depinde însăși existența noastră. Nu în ultimul rând, veganismul  - așa cum îl înțeleg eu și cum vreau eu să-l adopt - este forma mea de protest în fața consumerismului care ne este băgat permanent pe gât de către o comunitate industrială mult prea avidă după bani.

Sunt și eu împotriva braconării animalelor sălbatice și a peștilor ori a celorlalte viețuitoare marine, dar tot la fel sunt și împotriva braconării necontrolate a pădurilor. Sunt împotriva înmulțirii aberante a numărului fermelor de păsări și animale crescute în condiții de o cruditate extremă, în mod forțat și umflate cu hormoni de creștere și antibiotice, destinate sacrificării pentru consum dincolo de limita vreunei necesități reale și a invadării piețelor alimentare cu acestea, tot la fel cum sunt și împotriva creșterii forțate și a umflării cu hormoni și pesticide a legumelor și a fructelor care ajung pe tarabe în cantități aberante și la prețuri care omoară agricultura naturală și sănătoasă.

Încă nu sunt și nu mă consider vegan. Nu am renunțat, încă, în mod complet la produsele de origine animală, ci doar la carne, deși în ultimii ani am avut perioade lungi în care nu m-am hrănit decât vegan. Mi-am propus să devin vegan însă fără a avea targeturi și deadline-uri, ci așa cum îmi vine, în virtutea evoluției propriilor convingeri și nevoi. Mi-am mai propus să adopt un stil de viață vegan, fără însă a-mi afirma apartenența la vreo comunitate de viețuitori vegani sau a mă raporta la vreun sistem de reguli și rigori ale vreunei asemenea comunități. Nu mă interesează cum percep, înțeleg și adoptă alții veganismul, eu îl voi manifesta așa cum simt și cum îl înțeleg eu. Nu voi fi niciodată de acord să îmbogățesc industria farmaceutică achiziționând suplimente nutritive, minerale și vitamine, în numele unei respectări cu strictețe și aberante a unor reguli extreme privind alimentația strict vegană sau rawvegană. Ceea ce voi promova eu în materie de stil de viață vegan nu trebuie să aibă legătură decât cel mult în mod întâmplător cu ceea ce definesc ceilalți ca fiind un asemenea regim de viață. Să nu mă întrebați de ce Veganeria nu ridică în slăvi animalele și de ce nu combat consumul alimentelor de origine animală, pentru că nu vă voi răspunde. Cum, de altfel, să nu mă întrebați ce legătură are sportul ori drumeția montană sau muzica de un anumit fel, cu veganismul, pentru că nu vă voi spune altceva decât "uite, pentru mine are!"