Picatura de timp

Daca ar fi sa comparam TIMPUL cu UN OCEAN, atunci perioada din acel timp, pe care eu o petrec in aceasta viata nu poate cantari mai mult decat O PICATURA. Insa, oricat de infima ar parea aceasta picatura in raport cu dimensiunea nemarginita a oceanului, ea este picatura MEA de TIMP.

Si este o picatura care cuprinde, in structura ei, arhetipul intregului ocean pentru ca el, indiferent cat de nesfarsit pare, nu este compus din nimic altceva afara de o multitudine la fel de nesfarsita de picaturi asemenea celei care reprezinta timpul meu pe acest pamant. Si oceanul este la fel de fluid, la fel de curgator si la fel de marginit cum este si picatura care il compune. Da, marginit! Pentru ca TIMPUL nu poate fi TIMP daca nu are un inceput si un sfarsit. Indiferent cat de indepartate ne par de momentul existentei noastre aceste limite ale sale, ele exista ca si elemente determinante si definitorii ale timpului. Temporalitatea il face pe timp sa fie distinct de atemporalitate tocmai prin limitele sale. TIMPUL izvoraste din Atemporal si moare in Atemporal, tot astfel cum s-a si nascut, anulandu-se pe sine insusi prin propria moarte.