Picătura de timp

Fără a îndrăzni să caut acum un răspuns la întrebarea lansată în finalul postării anterioare, vreau să mă aplec mai mult asupra acestui aspect care pare a juca un rol foarte important în viețile noastre din punct de vedere al evoluției spirituale dar care se răsfrânge și asupra celorlalte planuri ale existenței omului: ispita.  Având în vedere că   însăși rugăciunea domnească îi dedică una dintre cele 7 cereri, fiind singura solicitare negativă -  și nu ne duce pe noi ( nu ne lăsa pe noi să cădem) în ispită (bine, chiar nu cunosc relevanța acestei particularități, însă bănuiesc că nimic din ceea ce a rostit Mântuitorul nu este lipsit de sens) - cred că sunt suficiente motive să ne îndreptăm cu multă seriozitate atenția asupra a ceea ce înseamnă ispitirea, obiectul ispitei, scopul și felurile acesteia, pentru a-i înțelege, poate, mai bine mecanismul, valențele, locul și rolul în evoluția noastră. Dinnou însă, nu voi teologhisi ci voi încerca, mai degrabă, o abo...

Stau și mă întreb: ce ar fi fost lumea fără ispită? În primul rând, nu știu dacă ar mai fi existat lumea, așa cum o vedem noi azi și dacă nu cumva Adam și Eva și-ar fi trăit eternitatea în Eden, netulburați, într-o permanentă supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Ori dacă, totuși, Dumnezeu i-ar fi alungat de acolo pentru un alt motiv și ar fi avut aceeași soartă precum cea descrisă în Vechiul Testament, cum ar fi fost oamenii trăind fără experiența ispitei.  Fără ispită nu ar fi existat cădere iar fără cădere omul nu ar mai fi putut experimenta pocăința și iertarea care este poate cea mai cutremurătoare formă de manifestare a iubirii. Fără această experiență a manifestării iubirii asupra sa, ca răsplată pentru pocăință, omul însuși poate că nu ar fi avut șansa de a simți și revărsa asupra altora dar mai ales asupra lui Dumnezeu această iubire izvorâtă din propria-i inimă. Fără ispită cred că nu ar mai fi putut să existe lupta omului cu ispita, luptă care șlefuiește sufle...