Picătura de timp

Așa mă gândesc eu: că ceea ce definim noi ca fiind timpul , în conștiințele noastre reprezintă, de fapt, această succesiune a secundelor, minutelor, orelor, zilelor, săptămânilor, lunilor și anilor. În fapt, o succesiune a unor elemente ciclice a cărei definirie este inspirată, probabil, de ciclicitatea mișcării de rotație a Pământului în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, precum și a Lunii în jurul Pământului. Acastă ciclicitate ne ajută să măsurăm, să cuantificăm cumva curgerea timpului. Pentru că, dacă potrivit altor presupuse legități ale Universului, Pământul nostru ar fi existat și viața ar fi fost posibilă fără ca acesta să fie supus unor mișcări ciclice, ci unei mișcări liniare prin Cosmos ori poate chiar nemișcării, cred că noi nu am mai fi măsurat la fel cugerea timpului. Cred eu că cel mai corect ar fi să definim  timpul   în legătură directă cu procesul de transformare continuă la care este supusă materia, precum și spiritul ancorat în materie. Curgere...

Aș fi vrut să scriu și eu câteva rânduri despre acest atât de mediatizat "caz" al tinerei Iulia Ionescu dar deja netul este plin de opinii, păreri, comentarii și dezbateri, așa încât nu cred că ar mai avea vreun rost încă un articol pe această temă. În plus, am găsit undeva o postare a unei persoane care se numește Alexandra Svet și care s-a exprimat cu mult mai bine decât aș fi putut eu să o fac în legătură cu acest subiect, opinia sa fiind exact pe aceeași lungime de undă cu părerea mea despre acest caz. Nu știu unde a fost postat inițial articolul Alexandrei, dar eu l-am găsit preluat pe pagina portalului activenews.ro , la adresa :  http://activenews.ro/un-text-despre-iulia-care-nu-te-va-lasa-indiferent-fiica-risipitoare_1821391.html . - - - -  Fiica risipitoare? Daca  Iulia Ionescu ar fi fugit de acasa cu un baiat, insarcinata si gata sa faca un avort fara sa ezite, ar fi fost absolut normal. Daca simte insa o chemare sa vietuiasca precum ingerii intr...

Fără a îndrăzni să caut acum un răspuns la întrebarea lansată în finalul postării anterioare, vreau să mă aplec mai mult asupra acestui aspect care pare a juca un rol foarte important în viețile noastre din punct de vedere al evoluției spirituale dar care se răsfrânge și asupra celorlalte planuri ale existenței omului: ispita.  Având în vedere că   însăși rugăciunea domnească îi dedică una dintre cele 7 cereri, fiind singura solicitare negativă -  și nu ne duce pe noi ( nu ne lăsa pe noi să cădem) în ispită (bine, chiar nu cunosc relevanța acestei particularități, însă bănuiesc că nimic din ceea ce a rostit Mântuitorul nu este lipsit de sens) - cred că sunt suficiente motive să ne îndreptăm cu multă seriozitate atenția asupra a ceea ce înseamnă ispitirea, obiectul ispitei, scopul și felurile acesteia, pentru a-i înțelege, poate, mai bine mecanismul, valențele, locul și rolul în evoluția noastră. Dinnou însă, nu voi teologhisi ci voi încerca, mai degrabă, o abo...

Stau și mă întreb: ce ar fi fost lumea fără ispită? În primul rând, nu știu dacă ar mai fi existat lumea, așa cum o vedem noi azi și dacă nu cumva Adam și Eva și-ar fi trăit eternitatea în Eden, netulburați, într-o permanentă supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Ori dacă, totuși, Dumnezeu i-ar fi alungat de acolo pentru un alt motiv și ar fi avut aceeași soartă precum cea descrisă în Vechiul Testament, cum ar fi fost oamenii trăind fără experiența ispitei.  Fără ispită nu ar fi existat cădere iar fără cădere omul nu ar mai fi putut experimenta pocăința și iertarea care este poate cea mai cutremurătoare formă de manifestare a iubirii. Fără această experiență a manifestării iubirii asupra sa, ca răsplată pentru pocăință, omul însuși poate că nu ar fi avut șansa de a simți și revărsa asupra altora dar mai ales asupra lui Dumnezeu această iubire izvorâtă din propria-i inimă. Fără ispită cred că nu ar mai fi putut să existe lupta omului cu ispita, luptă care șlefuiește sufle...